Cu câțiva ani în urmă, când eram puțin mai tânăr, aveam impresia că artiștii și persoanele publice în general ne sunt superioare nouă, oamenilor de rând. Bineînțeles, acest lucru mă facea să-mi pun uneori întrebări stupide de genul: ”Da oare ce face cântărețul X în momentul ăsta? Dar oare el știe că exist? Dar oare cât căștigă?” și tot felul de astfel de bazaconii.

Cu timpul însă, muncind destul de mult, am ajuns să lucrez și cu câțiva artiști pe care-i admiram încă de mic. Ba mai mult am devenit și foarte bun prieten cu unii dintre cei cu care am lucrat. În acel moment am ajuns la o concluzie la care trebuia să ajung de multă vreme: nimeni nu îmi este superior dar, totodată, nimeni nu îmi este nici inferior. Deci, eu nu îi sunt inferior unei persoane publice dar nici o persoană publică nu îmi e mie superioară. Cam așa funcționează treburile, indiferent de ce domeniu vorbim.

După ce am ajuns la concluzia asta m-am întrebat oare de ce am avut impresia că ei îmi sunt superiori până am ajuns să-i cunosc. După multe întrebări și căutări mi-am dat seama că banii și expunerea (popularitatea) sunt cheia. Atunci când vedem că o persoană are mai mulți bani ca noi, ne gândim că ne e superioară – e mai bogat. Atunci când vedem că o persoană e mai cunoscută, mai căutată, automat de gândim că e mai importantă – ”Ce are el de-l caută lumea mai mult ca pe mine?”

Aceasta e una dintre cele mai importante înțelegeri la care am ajuns, faptul că nimeni nu îmi este nici superior dar nici inferior. Ideea e să faceți ce considerați voi că e mai bine dar, dacă realizați că principiul ăsta e bun, vă recomand să vă asociați cu el.

Lansat in Romania pe 30 martie 2018, „Ready Player One” este bazat pe romanul cu acelasi nume, scris de Ernest Cline. Primele cinci filme din aceasta serie sunt foarte apreciate de public. Desi abia a aparut in Romania, se pare ca inregistreaza un numar considerabil de vizionari pe site-urile de streaming online si in cinematografe.

Faimosul regizor Steven Spielberg s-a intrecut din nou pe sine in aceasta productie superba. Publicatiile si criticii din domeniu considera ca acest film este cel mai important destinat placerii publicului realizat de catre regizor. Sunt foarte frecvente secventele nostalgice referitoare la anii `80.

Scenariul este realizat cu maiestrie de Ernest Cline si Zak Penn, iar distribuitia este de exceptie, prezentandu-i in rolurile principale pe T. J. Miller, Simon Pegg, Olivia Coole si Hannah John-Kamen. Fiecare actor si-a inteles perfect rolul, iar personajele sunt naturale si autentice, asa cum ne-au obisnuit toate filmele lui Steven Spielberg.

In anul 2045 oamenii traiesc in haos si lumea este pe cale sa se distruga, cu toate acestea s-a gasit un refugiu in OASIS, universul online bazat pe o realitate virtuala si creat de excentricul James Jallidau.

Un adolescent care locuieste in parcul cu rulote, numit Wade Atts, isi petrece o foarte mare parte din timp cu castile pe cap in acest univers virtual, care se prezinta ca un parc de distractii realizat la nivel suprarealist. Dupa ce moare, Halliday lasa prin testament toata averea sa primei persoane, indiferent cine va fi aceasta, care va putea gasi ouale de Paste ascunse in Oasis. De aici incepe o mare competitie in toata lumea. Tanarul Wade Watts intra in cursa fantastica si ajunge unul din cei mai cautati utilizatori, reusind sa gaseasca primul indiciu si gasind o prima cheie spre averea lui Halliday.

Criticii sustin ca „Reafy Player One” este un spectacol pentru tehnolgie. Este unul dintre cele mai interesante filme 123 movies hd dintre cele care ii apartin lui Steven Spielberg, fiind captivant si avand o serie de efecte speciale care impresioneaza. S-a tras concluzia ca marele regizor a urmarit foarte multe filme similare si s-a decis sa le depaseasca, pentru ca rezultatul este un veritabil spectacol SF si o calatorie plina de nostalgie totodata.

Filmul este realizat intr-o realitate virtuala in care nimeni nu poate deduce ce urmeaza sa se intample, chiar daca pot trece chiar si 30 de secunde in care sa nu se intample nimic. Actiunea se desfasoara aproape continuu timp de doua ore. Intreg filmul are influente pop, iar principala sursa de inspiratie sunt jocurile pe calculator, nu doar ca si poveste ci ca forta motivationala. Chiar daca pare, actiunea nu permite subtilitati si nuantarea personajelor, fiind cert care este un film care va tine fanii lipiti pe scaune.

„Ready Player One” este o capodopera marca Steven Spielberg, un regizor care si-a obisnuit publicul cu cele mai bune productii cinematografice. Cei care au avut ocazia sa vada acest film il recomanda ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale anului 2018. Se pare ca pelicula a prins foarte bine la generatia tanara, obisnuita cu tehnologia si jocurile pe calculator.

Acum câteva luni, la recomandarea unui prieten care face și clipuri pe Youtube și are și un blog despre asta, am început să meditez. Auzisem în trecut de termenul de a medita însă nu eram foarte familiarizat cu acesta și mereu îl asociam cu activități precum yoga care în opinia mea nu erau prea folositoare și nu mă făceau oarecum să-mi doresc să le practic.

După ce tipul respectiv mi-a ținut un întreg discurs cu foarte multe lucruri despre meditație (ce și cum, avantaje, cum să meditezi, metode care mai de care mai inedite de meditare) mă simțeam gata să încep și eu să meditez în speranța că voi avea parte de toate efectele benefice ale acesteia pe care le auzisem de la el și de la multe alte persoane de pe internet (căci bineînțeles că m-am documentat destul de mult înainte).

Am început, bineînțeles cu începutul, cu ajutorul uneia dintre cele mai ușoare tehnici de meditare de care am auzit și-anume am stat în poziția pe care toată lumea o cunoaște (în șezut, cu mâinile sprijinite pe genunchi), m-am asigurat că o să fie liniște deplină atât în cameră cât și înafara acesteia și că nu există niciun factor care să-mi distragă atenția și am început să meditez.

Înainte de asta mi-am fixat telefonul să sune după 15 minute, cu timpul ajungând până la o oră. În prima fază încercam să mă concentrez asupra respirației (factor cheie) și să-mi las gândurile să zburde liniștite. Cu timpul am început să încerc să nu mă mai gândesc, practic, la nimic ci pur și simplu să respir și să mă concentrez pe asta cât mai multă vreme.

Faza interesantă e că după ce te obișnuiești timpul trece ca și cum ai dormi, adică foarte repede. La final îmi aduceam aminte că m-am pus în pat să meditez și primele 2-3 minute apoi doar momentul în care mă opream din meditat. E o activitate foarte interesantă și benefică pe care vi-o recomand.

Acest articol este dedicat persoanelor care s-au săturat să locuiască într-o casă sau într-un apartament închiriat, să plătească lunar proprietarului chiria şi să aibă tot timpul grija că într-o zi s-ar putea ca acesta să aibă nevoie de respectiva locuinţă iar tu vei fi nevoit să îţi căuţi alt loc unde să locuieşti.

Dat fiind faptul că şi eu am început acum aproximativ un an căutările şi sesiunile de informare pentru construirea unei case şi tot ce ţine de aceasta: preţuri, proiect casă, zone şi aşa mai departe am ales să alcătuiesc o scurtă listă cu lucrurile de care trebuie să ţineţi cont înainte de demararea construirii unei case.

Zonă de amplasare – trebuie să aveţi grijă ca viitoarea voastră locuinţă să nu fie construită într-un loc nesigur. Nu sunt deloc recomandate zonele cu risc seismic ridicat, posibile avalanşe, căderi de teren sau inundaţii.

Populaţie – dacă doriţi să aveţi un trai liniştit în casa pe care o veţi construii atunci informaţi-vă cu privire la numărul de locuitori de prin zonă şi caracterul acesora. Nimeni nu-şi doreşte să aibă vecini depravaţi şi să se trezască cu geamurile sparte şi maşina zgâriată zilnic.

Preţ – chiar dacă dispuneţi de o sumă mai mult decât suficientă pentru construirea unei locuinţe este totuşi recomandat să cercetaţi piaţa si firma pe care o alegeţi pentru a vă construii casă deoarece nimănui nu-i place să arunce banii pe fereastră.

Proiect – dacă aveţi de gând ca locuinţa să fie foarte rezistentă, şi toată lumea-şi doreşte acest lucru, alegeţi cu mare grijă firma care va întocmi proiectul casei pentru a nu vă trezi peste ani cu surprize neplăcute.

În urma argumentelor pe care le-am precizat în lista de mai sus ar trebuii să fiţi pregătiţi pentru achiziţionarea unui teren pe care să vă construiţi viitoarea casă în care veţi locuii cel mai probabil până la sfârşitul vieţii.

Probabil unul dintre cele mai ciudate filme psihologice pe care le-am văzut, l-aș putea încadra cu ușurință la categoria de drama psihologică. Nu este neaparat un film obișnuit, este un film putin încurcat si în esența este vorba despre dependenta pe care o da drogul asupra psihicului si nu numai.

Filmul are la baza doua povesti, cea a Sarei, o femeie văduvă dependenta de ciocolata si emisiuni tv si povestea fiului ei care crede ca deține controlul dar de fapt îl pierde tot mai tare când se crede stăpân pe situație.

Aș recomanda si l-aș pune pe lista filmelor “must to see” tocmai pentru ca plasează in prim plan efectul pe care drogurile îl au asupra psihicului dar si a corpului nostru. Societatea se confrunta de foarte mult timp cu astfel de probleme, deci nu este chiar o pierdere de timp vizionarea lui.

Tototdata îmi place ca pune in scena si altfel de droguri care dau dependenta, mai exact pastilele, mai ales cele care promit minuni fără efort.

Povestea Sarei are legătură cu dependenta de pastile. Aceasta este fana a unei emisiuni tv la care primește o invitație iar din dorința enorma de a arata excelent pe ecran devine obsedată de faptul ca vrea sa încapă intr-o rochie de când era tânără si slaba. Aceasta devine obsedată de greutatea sa si începe un tratament cu niște pastile ce încep să-i dea halucinații si încet încet începe a pierde controlul.

La capătul celălalt este vorba despre fiul ei care devine traficant de droguri si pierde simtul realității pentru o perioada, crezandu-se invincibil.. asta pana când șeful benzii de traficanți este asasinat si rămâne fără absolut nimic. Acesta considera ca are controlul asupra drogului dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel.

Exact cum relatam mai sus, este un film Project Free tv greu de digerat pentru ca prezintă o realitate crunta a zilelor noastre si efectul pe care îl are drogul asupra noastră si cum pune stăpânire pe psihicul si fizicul nostru.

Alain, un auditor international, tocmai a fost in control pe un aeroport al unei republici auto-proclamate din Caucaz pentru a da unda verde in vederea redeschiderii sale. Edgar, un baiat vinde tot felul de obiecte in jurul aeroportului. Ajuns in contact cu baiatul si cu locuitorii republicii in care se afla, Alain descopera acest pamant izolat de-a dreptul fascinant si risca totul pentru a permite tarii sa se redeschida, cu pretul carierei sale.

Un audit intr-o regiune tulbure

Atunci cand Alain Delange isi face aparitia pe aeroportul din Stepanakert dupa o calatorie cu avionul, calatorie urmata de alte 8 ore de drum cu masina, habar nu are ce il asteapta odata ajuns la fata locului. Stie doar ca a fost ales sa realizeze auditul pe acest aeroport situat intr-o regiune izolata, trebuie sa verifice in special daca infrastructura raspunde normelor aviatiei civile.

In schimb, nu stie mare lucru despre contextul istoric si politic al tarii in care urmeaza sa stea pana la inchierea auditului. Stie ca trebuie sa dea dovada de seriozitate si obiectivitate in ceea ce face. Refuza in mod repetat sa se lase intervievat de televiziunea locala atata vreme cat inca nu a reusit sa ajunga la o conlcuzie, daca parerea sa este una negativa sau pozitiva.

Doua elemente ii pun totusi probleme lui Alain: intai si intai este vorba despre acest baiat pe nume Edgar pe care il vede in jurul aeroportului zi de zi incercand sa vanda bonboane. Apoi, nu stie cu exactitate la ce distanta se afla granita cu Azerbaidjan, diferitele harti pe care le are oferind informatii diferite. Daca aceasta granita este mult prea aproape, avioanele risca sa o depaseasca atunci cand trebuie sa faca cale intoarsa din cauza unei aterizari ratate. In acest caz, se vor afla in colimatorul unui dusman implacabil.

Chiar daca acest film ni se va parea poate prea lung, nu ii putem contesta importanta de tip istoric, fiind un o reflexie realista a unei situatii care nu mai exista.

Unora filmele horror li se par de-a dreptul fascinante. Sator este un film in genul slow-burn, este cel mai recent film horror al anului. Trebuie sa spunem ca, in mod paradoxal, Sator este un film interesant si ratat torodata. Numerosi sunt cei care vor spune ca prefera filme de genul Relic (2020) sau Mister Babadook in ceea ce priveste registrul horror care se instaleaza pe masura ce filmul se dezvaluie. Jordan Graham (Specter) are meritul de a ne oferi ceva original, combinand influentele personale cu elemente terifiante si fantastice.

Insa, dupa o introducere extrem de interesanta, filmul cade in banal. Atmosfera in care John Graham ne introduce este suficient de ingrijita pentru a putea resimti latura terifianta si stranie. Din punct de vedere vizual si imagnile sunt ingrijite ceea ce ii permite lui Sator sa fie criticat in mod pozitiv de ochii mai curiosi insa problema apare din cauza unui scenariu care nu stie cum sa isi puna in valoarea povestea si sa aleaga tonul acesteia.

Adam, traumatizat de recenta moarte a unei persoane din familia sa, se scufunda in istoria mostenitorilor sai in incercarea de a dovedi exixtenta unei prezente cunoscute sub numele de Sator…

Brusc, ni se pare ca acest Sator nu face decat sa strice universul care a fost creat pana la apariita sa in peisaj. Deoarece John Graham a reusit sa faca ceva interesant in privinta decorurilor si creaturilor pe care le pune in scena. Decorurile sunt foarte ingrijite si aceasta grija purtata pentru vizual nu are nicio legatura nu scenariul mai degraba nereusit. Povestea capata o turnura stranie, ne da impresia ca este lipsita de coerenta. Latura supranaturala si psihologica a lui Sator ar fi putut aduce ceva pozitiv in film insa in afara de cateva imagini frumoase ne trezim cu o poveste care nu stie clar ce sa faca sau incotro sa o ia. Ne intrebam daca Sator nu ar fi fost mai reusit ca scurt metraj de o jumatate de ora…

Arte a dfuzat acest film inainte sa fie lansat in mod oficial la cinema. Este un lucru destul de rar insa lantul franco-german ne-a obisnuit deja cu acest lucru, a facut exact asa cu Skirt Day in 2008 si cu Jeanette a lui Bruno Dumont in 2017.

Pe data de 2 decembrie deci, Arte a difuzat filmul Little Girl al lui Sebastien Lifshitz. A fost prezentat la cel mai recent festival Berlinale in februarie anul trecut si luna trecuta a fost recompensat cu Grand Prix in cadrul festivalului Gand.

Despre ce este vorba?
Little Girl spune povestea lui Sasha, o fetita in varsta de 8 ani nascuta intr-un corp de baiat. Problema genului este evident una complicata, mai ales ca este vorba despre copii atat de mici. Inca de la varsta de 3-4 ani, Sasha ii spunea mamei sale ca atunci cand va creste va fi o fata. Mama s-a gandit ca este o simpla etapa dificila, specifica copilariei insa, atunci cand dureaza atatia ani, indoiala nu mai este permisa.

Acest film spune deci povestea lui Sasha insa si drumul lung pe care l-au avut de parcurs parintii. Este in special povestea mamei, a lui Karine care incearca sa ii convinga pe toti cei de la scoala ca Sasha este o fata. De aici vine forta filmului, de a ne arata faptul ca o familie trebuie sa isi accepte copilul asa cum este si cum incearca aceasta familie sa convinga societatea in care locuiesc sa o accepte pe Sasha.

Lung-metrajul lui Sebastien Lifshitz incepe in momentul in care Karine va face primele demersuri in privinta acceptarii copilului sau. Scoala cere un document redactat de specialisti in sanatate care sa demonstreze aceasta situatie. Filmul le urmeaza deci pe Karine si pe Sasha in primele lor intalniri cu un specialist in gen, o scena extrem de emotionanta de altfel. Continuarea va lasam sa o descoperiti voi pe Arte.