Sator (2021) – un film horror pe care să nu îl ratezi

Unora filmele horror li se par de-a dreptul fascinante. Sator este un film in genul slow-burn, este cel mai recent film horror al anului. Trebuie sa spunem ca, in mod paradoxal, Sator este un film interesant si ratat torodata. Numerosi sunt cei care vor spune ca prefera filme de genul Relic (2020) sau Mister Babadook in ceea ce priveste registrul horror care se instaleaza pe masura ce filmul se dezvaluie. Jordan Graham (Specter) are meritul de a ne oferi ceva original, combinand influentele personale cu elemente terifiante si fantastice.

Insa, dupa o introducere extrem de interesanta, filmul cade in banal. Atmosfera in care John Graham ne introduce este suficient de ingrijita pentru a putea resimti latura terifianta si stranie. Din punct de vedere vizual si imagnile sunt ingrijite ceea ce ii permite lui Sator sa fie criticat in mod pozitiv de ochii mai curiosi insa problema apare din cauza unui scenariu care nu stie cum sa isi puna in valoarea povestea si sa aleaga tonul acesteia.

Adam, traumatizat de recenta moarte a unei persoane din familia sa, se scufunda in istoria mostenitorilor sai in incercarea de a dovedi exixtenta unei prezente cunoscute sub numele de Sator…

Brusc, ni se pare ca acest Sator nu face decat sa strice universul care a fost creat pana la apariita sa in peisaj. Deoarece John Graham a reusit sa faca ceva interesant in privinta decorurilor si creaturilor pe care le pune in scena. Decorurile sunt foarte ingrijite si aceasta grija purtata pentru vizual nu are nicio legatura nu scenariul mai degraba nereusit. Povestea capata o turnura stranie, ne da impresia ca este lipsita de coerenta. Latura supranaturala si psihologica a lui Sator ar fi putut aduce ceva pozitiv in film insa in afara de cateva imagini frumoase ne trezim cu o poveste care nu stie clar ce sa faca sau incotro sa o ia. Ne intrebam daca Sator nu ar fi fost mai reusit ca scurt metraj de o jumatate de ora…

Little Girl (2020): de descoperit in exclusivitate pe Arte

Arte a dfuzat acest film inainte sa fie lansat in mod oficial la cinema. Este un lucru destul de rar insa lantul franco-german ne-a obisnuit deja cu acest lucru, a facut exact asa cu Skirt Day in 2008 si cu Jeanette a lui Bruno Dumont in 2017.

Pe data de 2 decembrie deci, Arte a difuzat filmul Little Girl al lui Sebastien Lifshitz. A fost prezentat la cel mai recent festival Berlinale in februarie anul trecut si luna trecuta a fost recompensat cu Grand Prix in cadrul festivalului Gand.

Despre ce este vorba?
Little Girl spune povestea lui Sasha, o fetita in varsta de 8 ani nascuta intr-un corp de baiat. Problema genului este evident una complicata, mai ales ca este vorba despre copii atat de mici. Inca de la varsta de 3-4 ani, Sasha ii spunea mamei sale ca atunci cand va creste va fi o fata. Mama s-a gandit ca este o simpla etapa dificila, specifica copilariei insa, atunci cand dureaza atatia ani, indoiala nu mai este permisa.

Acest film spune deci povestea lui Sasha insa si drumul lung pe care l-au avut de parcurs parintii. Este in special povestea mamei, a lui Karine care incearca sa ii convinga pe toti cei de la scoala ca Sasha este o fata. De aici vine forta filmului, de a ne arata faptul ca o familie trebuie sa isi accepte copilul asa cum este si cum incearca aceasta familie sa convinga societatea in care locuiesc sa o accepte pe Sasha.

Lung-metrajul lui Sebastien Lifshitz incepe in momentul in care Karine va face primele demersuri in privinta acceptarii copilului sau. Scoala cere un document redactat de specialisti in sanatate care sa demonstreze aceasta situatie. Filmul le urmeaza deci pe Karine si pe Sasha in primele lor intalniri cu un specialist in gen, o scena extrem de emotionanta de altfel. Continuarea va lasam sa o descoperiti voi pe Arte.