De ce avem impresia că persoanele publice ne sunt superioare

Cu câțiva ani în urmă, când eram puțin mai tânăr, aveam impresia că artiștii și persoanele publice în general ne sunt superioare nouă, oamenilor de rând. Bineînțeles, acest lucru mă facea să-mi pun uneori întrebări stupide de genul: ”Da oare ce face cântărețul X în momentul ăsta? Dar oare el știe că exist? Dar oare cât căștigă?” și tot felul de astfel de bazaconii.

Cu timpul însă, muncind destul de mult, am ajuns să lucrez și cu câțiva artiști pe care-i admiram încă de mic. Ba mai mult am devenit și foarte bun prieten cu unii dintre cei cu care am lucrat. În acel moment am ajuns la o concluzie la care trebuia să ajung de multă vreme: nimeni nu îmi este superior dar, totodată, nimeni nu îmi este nici inferior. Deci, eu nu îi sunt inferior unei persoane publice dar nici o persoană publică nu îmi e mie superioară. Cam așa funcționează treburile, indiferent de ce domeniu vorbim.

După ce am ajuns la concluzia asta m-am întrebat oare de ce am avut impresia că ei îmi sunt superiori până am ajuns să-i cunosc. După multe întrebări și căutări mi-am dat seama că banii și expunerea (popularitatea) sunt cheia. Atunci când vedem că o persoană are mai mulți bani ca noi, ne gândim că ne e superioară – e mai bogat. Atunci când vedem că o persoană e mai cunoscută, mai căutată, automat de gândim că e mai importantă – ”Ce are el de-l caută lumea mai mult ca pe mine?”

Aceasta e una dintre cele mai importante înțelegeri la care am ajuns, faptul că nimeni nu îmi este nici superior dar nici inferior. Ideea e să faceți ce considerați voi că e mai bine dar, dacă realizați că principiul ăsta e bun, vă recomand să vă asociați cu el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *